Caut in nestire de zile bune,vecea eu. Cea care iubea,cea care zambea.Cea care se bucura de tot,cea care avea prieteni cu carul.Eu.Cea de astazi...Sunt straina de tot.Ma ingrozeste gandul ca am facut o obisnuita din a plange noptile ,de a adormii in zorii zilei si de a ma certa cu toata lumea... Desi sunt inconjurata de oameni ma simt singura.Uneori imi doresc izolarea fata de totisi toate.Ma simt atat de mica.Mica si rautacioasa.Imi doresc asa de mult ca iubirea sa nu ma fi schimbat in deprimata de astazi .Nu credeam ca iubirea,fix iubirea,ma poate aduce in starea in care sunt acum.Plapanda si mica cum sunt,imi doresc sa fiu bine.Imi doresc sa ma ridic,sa ma scutut de praf,si sa o pot lua de la capat.Momentan...Doar ma ridic si cad la loc.E trist ca vechea eu este pierduta in trecut.E trist ca ma zbat sa ma regasesc...SI E TRIST CA NU MAI SUNT EU!
Alt lucru tist,ar fi,ca nu mai pot spune nimanui ce simt,ce fa,cum sunt.Multe persoane mi.au tradat increderea,si am cam pierdut.o...Acum stau si ma izolez,incerc sa ma vindec singura.Este cel mai greu lucru.Am milioane de ganduri care probabil ar trebuii impartasite cu cineva...dar..
Vechea eu a disparut. Probabil s-a maturizat putin...dar asta e putin credibil avand in vedere cum ma comport acum... Incerc sa ma regasesc...dar ma pierd din ce in ce mai mult pe drum..
